Evoluția interioară? De ce o vrem!

Omul nu se poate cunoaște pe el însuși
30 martie 2017
Efectele Ignoranței
13 aprilie 2017

Evoluția interioară? De ce o vrem!

Fiecare dintre noi vrem, mai devreme sau mai târziu, să obținem anumite capacități mentale, emoționale sau fizice cu care să fim mai presus.

Să ne zicem că evoluția noastră este în curs, să fim fericiți cu asta și să bem un pahar de vin în cinstea ei.

Apoi, ne trezim dimineața și vedem că iarăși ne enervăm în trafic. Că iarași ne supărăm pe cutare, că din nou nu suntem mulțumiți de cât avem sau unde stăm. Iar aceste observații se petrec doar în prima parte a zilei, în care omul lucrează cu intensitate. În a doua parte a zilei, apropiindu-ne de seară, începem să ne mai liniștim și să ne monitorizăm altfel. Mai un prânz, o discuție, un râs la telefon, un plan și parcă ziua prinde sens. Pe seară, bucurându-ne colții ca și cum am fi prins o pradă, stăm total satisfăcuți în preajma familiei, prietenilor, și celor dragi spre a termina ceea ce noi numim Zi. Astfel de segmente de memorie avem acum, dacă observăm viața noastră de zi cu zi.

Evoluția are altă definiție.
Ea cuprinde recunoștința pe toate puterile noastre. Oricând.
Evoluția este sentimentul de iubire pentru ce ne-a fost dat până la această adâncă respirație pe care o tragem acum.

Evoluția nu poate fi decât interioară, altfel sunt capricii, mofturi și joacă cu viața. Degeaba facem afaceri sau suntem cei mai loiali și inventivi angajați, dacă din exterior nu se văd schimbările și îmbunătățirile interioare.

Evoluția este supraviețuirea speciei umane, în definiția virtuților noastre, nu a animalului din noi.
Una din întrebările care poate schimba complet faptura umană cu toți hormonii săi este: De ce sunt în viață? Acest fel de întrebare excită recunoștința și mulțumirea pentru respirația pe care o avem. Toate celelalte lucruri din exterior sunt doar lucruri ajutătoare care ne fac sau nu, să le folosim cu necesitate proprie sau colectivă.

Evoluția interioară este efortul spre virtuți.

Toți nebunii care vorbesc în toate cele 7 religii umane, sunt doar niște nebuni victorioși. Care au ajuns să obțină medalia de aur la virtuți. Răbdarea, compasiunea, acceptarea, servitudinea, buna cuviință, toleranța, lipsa ignoranței, vigilența, prezența, sunt doar câteva din virtuțile pe care noi le putem acumula pe plan interior ca specie.

La ce ne-ar fi bune virtuțile? ar întreba unii. Pentru că efortul nostru spre a acumula pe plan exterior este susținut, de ce am acumula virtuți și evoluție pe plan interior ?

Virtutea este sabia cu care tai orice situație negativă din viață.
Virtutea este acumulatorul care nu se descarcă niciodată, oriunde ai fi și orice faci.
Virtutea este dragostea sufletului și a oamenilor, nu a trupului însuși.
Virtutea este înțelegerea efortului pe care îl avem de făcut.
Virtutea este înlăturarea părții instinctuale, de judecată, de necompasiune.

Oricare ar fi definiția ta pe care o știi mai bine despre tine, tot ce nu îți convine sau ce nu îți place la tine, atunci opusul ei, este virtutea ta, astfel evoluția ta începe.

Școala Ezoterică înseamnă supraeforturi către libertate, înțelegere și trezire.
Începe lucrul asupra sinelui prin curățarea și repararea mașinăriei umane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *